Cui cer
iertare
că trăiesc
și că împart
viața
cu mine ?
Cine mi-a
pus soarta-n pahar
s-o beau ,
să simt
că sunt
minune ?
Cui să mă
plâng
când
rătăcesc
prin valea
plângerilor
mele ?
Cine întemnițează
oful
când crucile
îmi sunt
prea grele ?
Cui
mulțumire să-i aduc ,
fruntea
c-o am
înnaurată ?
Cine-mi
conduce pașii frânți,
să reînod
Soarta cu
Soartă ?
Cui Doamne ,
cui să-i
mulțumesc,
când Tu-mi
ești zi,
îmi ești
lumină ?
Cine mi-e
tată ,
mamă,
fiu
și grijuliu
mă ia
de mână ?
Silvia Urlih 14.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu