ÎMI E… de Silvia Urlih

Îmi e toamnă

dar

mi-e vară,

îmi e soare

dar

mi-e frig,

îmi e zi în primăvară ,

îmi e munte când 
mă strig.

Îmi e sete

și

mi-e foame,

îmi e râu

și

mi-e pădure,

îmi e somn când mă adoarme,

îmi e trup prin rug 
de mure.

Îmi e frunză

și

mi-e cântec,

îmi e dans

și

mi-este foc,

îmi e mir, îmi e descântec,

când 
cu hora intru-n joc.

Îmi e dor

îmi e argilă,

îmi e liniște, mi-i pace,

îmi e rece

da-s copilă,

când 
la voi mă voi întoarce.

Îmi e drag

și

vă iubesc,

îmi e templu

mi-e credință,

mi-este sfânt căci viețuiesc,

prin smerit

și

umilință.

Silvia Urlih 21.06.2014