Scriu
cu valuri de
furtună,
pe miresme
de narcis,
vârf din
arborele vieţii
mă despoaie
de trăiri,
scriu
în versuri
ne-nțelese,
scriu
ce poate nu
am zis…
căci doar
scrisul mi-a rămas
să răsar
din
amintiri.
Scriu
cu pulbere
de vis
pe al gamei
portativ
că iubirea e
o floare
care-o porți
la
butonieră,
că lumina
te-mpresoară
ca al
rochiilor tiv…
d-ai rămasă
hăt,
în urmă,
într-un semn
din vechea eră.
Pe o insulă
pustie
pașii mei
sunt
pietruiți,
cu nisipul
dintre ape
desenez
tabloul
serii,
cu penelul
tot arunc
toamnele
și anii
sluți,
să-mi rămână
încrustat
peste trup
sorocul
verii.
Silvia Urlih 15.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu