Ce bine-ar
fi
dac-aș putea
să zbor,
să-mi scot
din suflet
aripile
floare…
Dar cineva
îmi spune că
poate o să mor,
dacă ajung
prea iute
la raza mea
de soare.
Ce bine-ar
fi
dacă mi-aș țese-n
palme,
fuioare de
zăpadă
să pot
cerul să-l
simt…
dar cineva
îmi spune că
cerul meu
adoarme
dacă în el
mă pierd…
iar gerul îl
resimt.
Ce bine-ar
fi
dacă mi-aș țese-n plete,
un coviltir
cu aripi ,
pădurea
s-o chem jos…
dar cineva
îmi spune ,
pădurii că i-e
sete,
și nu-mi
ajunge râul ,
de aripi
să mă cos.
Silvia Urlih 16.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu