ANII CARE MI-AU FOST - Silvia Urlih

Timpul

îmi scormonește

prin cer de iris verde,

scrutează vraja nopții

înveșmântat în lună,

prin clipele tăcute

în ochiul meu

se pierde,

din lumânarea zilei

cu ani

să-mi fac cunună.

Îmi bate la fereastră,

secunda mi-o aprinde,

mă-ntreabă de-o primesc

sau

o gonesc din casă,

o clipă mă gândesc …

să-i dau ,

sau nu,

merinde…

s-o fac uitată-n prispă ,

sau

să mi-o fac mireasă.

Anii care mi-au fost,

se-așează

lângă mine,

mă-ntreabă în tăcere,

așteaptă să răspund,

dacă

îmi e ușor,

dacă

îmi este bine,

sau în găteji uscate

de mine mă ascund.

Mă uit în ochii lor

cu pleoapele  flămânde,

cu buzele-ncleștate

anii trecuți

mi-i leg…

poate

c-am fost plecată

cu roadele arzânde,

poate

că sunt în viață,

viață să culeg.

Silvia Urlih 14.06.2014