Mi-am
luat pe umeri
sacul
cu
viață și păcate
și
am pornit golgota
spre
cercul luminos,
mi-am
pus pe suflet
pietre
de
vreme încrustate
și
am pășit cu frică
drumul
anevoios.
Mi-am
pus pe umeri
crucea
cu
stea trăită-n culme
și-am
început să urc
râul…
fără
de far,
mi-am
căutat o soartă ,
m-am
regăsit în nume
și
m-am născut
în
vară
o
frunză de stejar.
Mi-am
pus pe umeri
viața,
o
viață neculeasă,
m-am
semănat
în
lanul
de
grâuri neculese,
mi-am
pus pe creștet luna,
m-am
îmbrăcat mireasă
și-am
început să-mi scriu
imagini
vechi,
alese.
Silvia Urlih 14.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu