Mi-e dor de tine
tată,
de mersul tău domol ,
mi-e dor ,
dar noaptea ne desparte,
mi-e dor
de-a ta mustrare,
de sufletul meu gol
dar plin de fericire ,
căci
ne-om vedea
în moarte.
Mi-e dor de tine
tată,
de zâmbetu-ți ștrengar,
de siguranța ce mi-o dădeai
odat,
mi-e dor,
dar dorul
îl pun azi în ștergar
și îl ascund cu grijă
în sufletu-mi
sculptat.
Azi
scârțâie vioara cioplită
în gorun,
azi
dorul l-am schimbat
pe un suspin …
îngenunchez o clipă cu clipa
și îți spun:
să mă aștepți la poartă
la tine
când revin.
Silvia Urlih 29.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu