ȘTII AL CUI ?- Silvia Urlih

Suflete înmănuncheate

bat la Poarta cerului

să pășească-n nemurire

prin cuvinte

fără rost,

vor să-și strige netrezirea

la urechea dorului,

să rămână încrustate

peste timpu-n

care-au fost.

Suflete scrise-n ecouri de senin

și de trezire,

bat la ușa ta străine

să-i citești

cuvintele,

vor să fugă-n răsărit ,

se ascund de amurgire…

vor să-și schimbe-ntunecimea …

și își rup

veștmintele.

 Suflete înmănunchiate

se târăsc

spre infinit,

poartă crucile în spate

fără-a spune

nimănui,

că toiagul negru-al nopții

printre zile

rătăcit,

a făcut popas o clipă

pe un nume…

știi al cui ?

Silvia Urlih 14.06.2014