sâmbătă, 14 iunie 2014

CA NIȘTE CRUCI - Silvia Urlih




Ca niște
cruci
îngenunchiate
ne ducem zilele de azi pe mâine,
ca niște
zile-ncercănate
cerșim
la colț de drum
un sfert de pâine.

Ca niște
bezne-ngândurate
ne târâim
picioarele prin gloduri,
ca niște
muguri neînmuguriți în noapte
ne auzim
cântându-ne prohoduri.

Ca niște
lebede
plecate fără ceas
ne legănăm în ape-nvolburate,
ne luăm adesea de la viață
bun rămas
și ne cărăm
cu greu
morțile-n spate.

Ca niște
zei
ne credem fără moarte
și hoinărim urând pe ăst pământ,
uităm
că zilele ne sunt încătușate
într-o boccea de lemne…
în mormânt.

Ca niște
cruci îngenunchiate
mergem
pe drum
spre ultima oprire,
ca niște
măguri prea îndoliate
uităm
că ne-ndreptăm
spre amurgire .

Silvia Urlih  14.06.2014

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu