Din ochi îmi șiroiesc
râuri de flori,
le șterg cu germeni albaștri
de maramă,
le torn la rădăcină
sărbători,
să fiu…
răcoarea lor
să nu
m-adoarmă.
Curg
râuri peste râuri
sărbători spre oase,
aș vrea
să nu se termine nicicând,
aș vrea
să nu mai văd imagini
colțuroase,
să fiu doar eu,
să nu-mi mai fie…
gând.
Curg
florile pe ochiul meu senin,
culoarea lor
mi-a înspumat
privirea,
am luat și alb
și violet
din floarea de mălin,
să-mi fie alb
și violet
și verde...
nedormirea.
Silvia Urlih 29.06.2014
Silvia Urlih 29.06.2014
Mulțumesc !
RăspundețiȘtergere