Sub haina anilor
am adormit
trecutul,
prezentul
l-am înmiresmat cu zori
de smirnă,
cu liliac
am încrustat sărutul
pe trupul meu
încărunțit …
fără de vină.
Vulcanul
a erupt din sufletu-mi străin,
cu palme tremurânde
m-am dezgolit
de teamă,
am aruncat cenușa
și frica
și-al meu chin
și-am auzit iubirea
din tine
cum mă cheamă.
Când m-ai cuprins,
pe buze
mi-ai pus foc,
sărutul tău
mi-a fost floare
de mac,
mi-ai spus apoi că dragostea
nu-i joc,
ea
arde lespezi
și le îngheață-n
veac.
Silvia Urlih 14.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu