Am fost
o umbră pe
nisip…
o umbră
care-a vrut
să doarmă,
am fost o
clipă pe pământ
să număr grânele
de mâine ,
am fost
o frunză
rătăcită
printre
arbuști fără de karmă,
am fost
o scorbură ciobită ,
care în mine
va apune.
Am răscolit
cu trupul
clipa,
am strâns din
palme
cât se poate,
am fost
un fluture
de noapte,
la flacără
mi-am ars ursitul,
am plâns în
ieri,
mai plâng în
azi,
pe mâine-s
tristă
că-i aproape…
poate că mâine
nu mai plâng,
căci
poate mâine
e
sfârșitul.
Silvia Urlih 14.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu