Cândva
visam să mă cuprinzi
la piept,
cândva
visam
sub tălpi să-mi pui
câmpia,
copil
eram
și nu credeam că-i drept
tu ,
să-mi încui cu lacrimi
colivia .
Tu,
tată,
tu nu m-ai învățat
că
viața toată este fulger sfânt,
tu
nu m-ai pregătit
și singură-am aflat
că macul nu rezistă pe pământ.
Cândva
visam
să fiu copilul mării,
cândva
visam să-mi împlinesc
destinul,
copil eram …
urcam pe drumul sării
și îmi doream să pescuiesc din mare
crinul.
Silvia Urlih 29.06.2014
Silvia Urlih 29.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu