Pe ram
am desenat o inimă-nflorită,
i-am pus frunze de soc
să simtă
că e vie,
i-am pus suflet încins
și-o aripă
vrăjită,
să-i fie rădăcină când focu-n ea
adie.
Am rupt apoi o frunză
din frunza-nmugurită,
mi-am pus-o-n buzunar
să-i aflu
răsuflarea,
am
întrebato-n șoaptă dacă îmi e
sortită
și dacă în răvaș
îmi voi găsi
aflarea .
Cu inima în palme
și sufletul în suflet,
mi-am încrustat pe suflet
un suflet
iubitor,
cu Crucea-n Tatăl Nostru
am debarcat din umblet
și m-am oprit
o clipă
să-mi fiu eu…
ajutor.
Silvia Urlih 26.06.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu