Pribegesc sub cerul tău
din bucăţi
de amăgire
și mă legăn în căușul visului
însingurat...
nu adorm,
căci chipul tău
mi se leagănă-n privire,
nu adorm,
căci gândul meu
e de tine
aninat .
Somnu-mi bate
iar la pleoape,
ziua mă trezește-n
zori,
dimineața e
aproape
risipită
printre flori.
printre flori.
Rătăcesc sub
cerul tău
aruncat
printre zăvoaie
și mă legăn
printre lujeri
căutând
zâmbirea ta,
parc-aș vrea
să fiu din nou
doar un nume
pe o foaie…
vreau să știu
ce-i răsăritul,
să fiu iară
pe o stea.
Silvia Urlih 14.06.2014
DE SUS ŞI PÂNĂ JOS
RăspundețiȘtergereNepotolit de dragoste
în datini,
am drumuit sublimul,
veşnic bătăios;
de-acum, mă pot numi
drept orizont de patimi,
năucit în cânt,
de sus şi până jos.
Din mine, fiecare fibră
scoate-un sunet,
fiecare vorbă
are-o rezonanţă sonoră;
cerul timpului meu
răzvrătit de tunet,
freamătă de dor,
vibrând adânc în oră.
Sufleţele,
te-nalţă distins cariatidă!
Cu ierburi în tălpi,
cu pletele în stele;
de soare,
arşiţa iubirilor avidă,
va linişti mirifică,
căutările mele.
Felicitări pentru poezie !
Ștergere