SĂ FIM DOAR NOI ! Silvia Urlih

Tu ești mag…

îmi cauți ochii,

două petice de verde…

te umbrești în vânt văratic,

desfrunzești gându-n ninsori,

îmblânzești

dorul de lună care astăzi

nu ne vede,

faci să plângă stâncile

când pe umeri

îmi pui flori.

Pleoapa vântului pe lacuri

freamătă

cuvinte noi,

valul mărilor pe buze

îmi strivesc privirile,

muntele mă-mbrățișează

și suspină

printre ploi ,

când iubirea curge-n vaduri,

înecând pădurile.

În văratice izvoare șerpuim amețitor…

seacă albia de râuri

când ne-adună

din puhoi,

să urcăm pe vârf de laur,

să rămânem

fără dor,

să ne strângem într-o scoică,

să uităm,

să fim doar noi.

Silvia Urlih 14.06.2014