AZI SUNT DOAR OM- Silvia Urlih

În timpurile mele-am fost,

trup înecat ,

uzat de ploi îngândurate,

am fost

și soare

și gând făr-adăpost,

am fost zeiță

de vise aninate.

Am fost pian

uitat pe pajiștea din smirnă,

în palme

clipa-n clipă m-a ținut,

iar azi mi-e dor…

mi-e dor

de plaja sculptată

pe muzica divină

căci azi…

azi sunt izvorul

din propriul meu

izvor.

Am fost

vioară,

vioară fără sunet,

arcușul m-a zgâriat în carne vie,

uitat-am fost

pe margine de plânset…

azi sunt un vis,

o aripă

ce din pustiu învie.

Am fost

nisipul strecurat

pe val de mare,

am fost

o flacără ce-a ars

în templu-nsingurat,

am fost

altar pe cruce,

foc fără ascultare…

azi sunt doar om,

visare,

culoare

și cântat.

Silvia Urlih 30.05.2013