Plouă a floare
în sufletul meu,
ninge
și tună
cu gând înverzit,
ieri a fost ea,
astăzi sunt eu,
timp întrupat din trup
zdrențuit.
Cerne cu lacrimi ceru-n potecă,
plânge
cu foc ,
fulgeră jar,
ploaia mă arde,
gându-mi disecă,
floarea din mine
e-un dulce - amar.
Plouă-a senin, plouă a floare,
soarele râde , se-agață de mine,
plouă cu dor, dorul mă doare,
dar plouă cu flori , cu zile
senine.
Silvia Urlih 29.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu