MĂ DOARE S-ALERG ÎN GENUNCHI- Silvia Urlih

Mi-e sete…

iar buzele-mi sorb

tăcerile toamnei,

mi-e foame…

iar trupul mușcă din viață

cu nesaț,

mi-e frig…

și mă-nvelesc

cu tăcerea icoanei

mi-e cald…

când cu Tine-s la braț.

Mi-e sete

și mi-e foame de curcubeul pădurii,

mi-e firg

și mi-e cald,

mi-e greu

dar mi-e bine,

mă zgârie-n tălpi bolovanii

durerii,

mă doare s-alerg în genunchi

pe rubine.

Mi-s toate acestea-n cristalul golgotei

mi-s toate aceste

în casa

din viață,

eu le-am citit

în luminile grotei

și-am înțeles…

că viața

cu viața trăită

mă-nvață.

Silvia Urlih 20.05.2013