Mi-e sufletul copil rătăcit
în femeie,
m-am rătăcit în sânge,
iar astăzi mă doare…
mă doare când ard ,
căci sunt o scânteie
ce ninge
când se atinge de altare.
Mi-e sufletul copil rătăcit
printre ere,
ieri am aflat
că locul meu…
nu-i aici,
îmi caut nașterea…
m-aș boteza în ulciorul cu fiere
dacă aș ști
că viața nu-i kitsch.
Mi-e sufletul fiu
cu zâmbet ascuns,
pare c-aș fi într-o stâncă
sub ruguri,
mă uit în trecut
și văd
că am strâns
o viață de vieți …
din neantul cu muguri.
Silvia Urlih 08.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu