Liniștea cântă,
în jur
totul tace,
deasupra-mi cerul divin s-a deschis,
un înger coboară,
cu mâna îmi face
și-mi spune
că-s trează,
că nu este vis.
Teiul mi-ntinde un braț
și m-alintă,
din inima lui
îmi dă energie,
mierla-mi vorbește,
cântând
mă descântă,
descântecul ei
alinare să-mi fie.
Ce mare mă simt
în pădurea cu tei,
ce mică-i cupola
lumii
sub mine !
Simt
cum din umeri îmi cresc
ghiocei,
cum mă îmbrac
în
liniști divine.
Silvia Urlih 11.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu