Pe cruci de viață,
cu viața în spate
urcăm spre lumină cu trup cadaveric
pășim în șoaptă ,
visăm pe-apucate
și căutăm făclia din întuneric.
Sufletul strigă,
se zbate
și vrea…
vrea dezlegare
vrea să iubească,
vrea cerul să-i fie casa din stea
să doarmă-n tăcere,
să nu mai urască.
Răstigniți între cruci
cu viața-n spinare,
intrăm în biserica ce ne-am clădit,
ne punem apusul
în lumânare
și ardem o clipă
în infinit.
Silvia Urlih 05.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu