Ochii Tăi,
două petice de cer
mă privesc cu îndurare
și milă
și iubire,
ei știu că vin la Tine doar atunci când cer
să mă ajuți,
să-mi torni în vene fericire.
Ochii Tăi
mă spală cu lacrimi de lumină,
eu nu le simt
sunt simplu muritor,
dar știu
că-n vremea ce-o să vină,
voi fi cu Tine
și nesecatul tău izvor.
Ochii Tăi,
luceferi scânteind prin ceață,
mă iartă
și îmi spun să nu mă rătăcesc,
să fiu un om în viața mea din viață,
căci El
mă-nvață să fiu
și să trăiesc.
Silvia Urlih 08.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu