Ai rupt o floare de cais
și mi-ai făcut din ea
o casă,
i-ai pus ușă și geamuri
să văd din ea livada,
i-ai zugrăvit pereții
și m-ai făcut
mireasă,
să-mpărățesc din floare,
s-arunc din ochi zăpada.
Din frunze și petale
mi-ai împletit cunună,
pe inelar
mi-ai pus
lumina din icoană ,
cu Luna ai vorbit
ca să ne fie nună,
iar naș
ni-i universul ,
sămânță
în poiană.
Înlănțuiți în unul,
cuprinși de visul nopții,
cu trupul fremătând
ieșim
din fructe coapte ,
îngenunchem în soare
îi cerem soartă
sorții
și-n rugăciune spunem:
”noapte
bună, noapte”
Silvia Urlih 12.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu