Ieri,
mi-a zâmbit pe drum
un om,
mi-a spus
că e pescar de vise,
mi-a spus
că mă ajută să fiu pom,
să-mi crească ramuri,
să înfloresc în locul inimii străpunse.
Mi-a spus
că pot și eu
să pescuiesc,
mi-a pus undița-n mână
și-a plecat,
uimit-am fost…
pot eu să prețuiesc,
ceea ce omul în palme mi-a lăsat ?
Cu undița ce pescuiește visele
din veacuri ,
cu mâna
tremurând,
privirea luminată,
am descuiat
cu clipa
sufletul din lacuri
și am știut
că sunt pescar,
că sunt
de vis salvată.
de vis salvată.
Silvia Urlih - 29.05.2013
http://inesvanda.blogspot.ro/
RăspundețiȘtergere