Doamne!
zilele mele îmi sunt numărate,
iar Tu
îmi ești clipa din ora ce-mi spune
că trup rătăcit sunt
și sânge
și poate
lacrimă tristă
ce în zori va apune.
Din plete-mi fac scară
la Tine s-ajung,
din fulgerul zilei
scriu treaptă spre cer,
durerea din suflet vreau azi
să alung,
să mușc
din albastrul plin de mister.
Din lacrima rece
grădini vreau să-mi fac,
să semăn iubirea,
s-o ud,
s-o cosesc,
sufletu-mi strigă,
îmi strigă, dar tac…
tac în iubire,
iubire-mi doresc.
Silvia Urlih 05.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu