VENI-VA ZIUA ! - Silvia Urlih

Împovărați de griji

și gânduri,

îngenunchiați de cruce

și pământ,

ne ducem zilele

spre cele patru scânduri,

umbre ucise

de noi

cu negru legământ.

Urcăm

cu ziua atârnată de grumaz,

urcăm

pe drumul care-a fost cândva

al Lui,

urcând,

uităm să-l sărutăm pe sfânt obraz

și vrem ,

să ne ascundem în umbra cerului.

Priviți la voi, creștini necreștinați !

Priviți în ochiul vostru în care cresc

copaci !

Dacă iubirea i-o primiți,

de ce–napoi n-o  dați ?

De ce vreți

doar câmpiile cu

sângele din maci ?

Privește în grădina ta

e plină de surcele,

pe trup îi cresc ciulini

și nu este arată,

lasă grădina altuia că-i plină 

de belele,

cere-ți iertare zilnic

căci mila Lui se-arată !

Veni-va ziua judecății

unde vei da socoată,

vei sta la Poarta Lui,

vei cere îndurare,

iară la-ntrebarea

ce-ai făcut în viață,

tu,

ai să taci umil,

căci vorba-ți va fi gheață.

Silvia Urlih 02.05.2013