Mă mistui
în visul minţii nebune,
mă arde
un fulger
ce fierbe-n ocean,
talaz de cenușă încearcă a-mi spune,
că sunt o iluzie,
o cântare în van…
Iluzii de mine,
de umbre cernite,
se cern
din căldură-n nisipuri
și fierb,
se-așază-n genunchi ..
nu vor să asculte
strigătul meu…
din cuvinte ce fierb.
Tăcerea mă arde
în strigăt tăcut,
îmi umple privirea
cu ceața din zâmbet ,
stă o secundă,
dar pleacă-abătut,
spre somnul
ce-mi arde mut
peste suflet.
Silvia Urlih 19.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu