Mi-e sufletul strâns
cu sârmă ghimpată,
îi aud plânsul
înecat
în neliniști,
îi aud geamătul
în tristețe-adunată,
îl văd alergând
prin al vieților
miriști.
Ajută-mă
să scot ghimpii din palme,
ajută-mă
liniștea în mine s-o zidesc,
trezește-mă Doamne
din ce mă
adoarme !
am obosit drumul
să-l netezesc.
Să dorm aș vrea în pacea din crâng,
să stau lângă Tine
cu Tine aproape,
oprește-mi lacrima,
spune-mi
să nu mai plâng,
spune-le îngerilor
în aripa lor
să mă-ngroape.
să mă-ngroape.
Silvia Urlih 19.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu