CÂND CU DRUMUL VOI PLECA- Silvia Urlih

Vraja mărului în floare

mă vrăjește-n taina ei,

mă împăture-n petale

și-și dorește-a mă păstra,

să rămân uitată-n versuri

scrise

de un vechi condei,

să rămân cu rădăcina

când …

cu drumul voi pleca.

Plouă peste mine-n valuri

cu miresme

de salcâm,

sprijinită stau de-o floare …

și ea-i pusă-a se usca,

vrea și ea o firmitură

din bucata mea

de drum,

vrea să-mi fie lumânare

când…

cu drumul voi pleca.

Vraja mărului în floare

mă îmbată

cu senin,

gândul pustiit de gânduri

în pustiu l-oi arunca,

am s-arunc

și necredința care-mi spune

cu venin,

că mă vrea cu moartea ei

când…

cu drumul voi pleca.

Silvia Urlih 01.05.2013