Mă-ntorc ades
în miezul înghețat,
să-mi răsădesc
în suflet
celeste legăminte,
să mă dezleg de ce mi-a fost furat,
să mă supun ,
să știu să cern
din întuneric
vorbe sfinte.
Mă-ntorc în suflet și mi-l pictez pian,
dansez
pe clapele-i cernite de cărunt,
mă-ntorc cu anii
de dincolo de an,
mă-ntorc ades ”acasă”,
mă-ntorc să râd,
să cânt.
Mă lupt ades
cu noaptea
ce îmi sufocă ochiul,
îl colorez cu raze
să vadă
cât mai bine,
mă strâng în pumni
s-arunc în hău
deochiul,
mă-ntorc ades în suflet,
cât
încă-mi aparține.
Silvia Urlih 25.05.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu