AM ÎNDRĂZNIT DOAR SĂ VISEZ - Silvia Urlih

Îmi număr pașii spre pământ,

tot  rătăcesc

pe culmi alpine,

sudoarea gândului mi-e lac,

atele-n umeri mi-s înfipte,

s-au prins de tălpi în drumul lung

izvoare,

care curg

din mine ,

îmi curg pe pleoape

doruri albe,

prin vălul viselor rănite.

În raza soarelui mă scald,

printre păduri

tu hoinărești,

eu

sunt o stea nedefinită,

tu

ești un om plin de regrete,

întinde mâna,

nu-s departe,

mă poți lua dacă-ți dorești,

sau

poți lucirea s-o desprinzi ,

să mă zidești

ca p’un perete.

Și eu

și tu,

suntem departe,

şi timp şi lume-i între noi…

eu

voi rămâne nălucire,

am să te caut tot mereu,

tu

ești plămadă din pământ,

ai calea ta printre văpăi…

am îndrăznit doar să visez…

de vrei,

poți fi în visul meu!

Silvia Urlih 23.12.2014