GÂNDURI FĂRĂ NOIMĂ - Silvia Urlih

Desfrunzeşte-n treceri

gândul,

tace

ars de jurăminte,

pârjolește câmp de cuget,

arde

trupul sub păcat,

crește-n minte desfrunzirea,

dogorește sub morminte,

împletește-n cruci de gheață gânduri

ce s-au adunat.

Diafan se ţese vremea

sub ceardacul minții crude,

vârf din arborele vieţii

se despoaie

de trăiri.

Strigă gândul,

strigă-n taină,

însă

nimeni nu-l aude,

mor

simțirile rănite,

moare

gându-n amăgiri.

Muntele se încovoaie sub umbrelă

să nu-l plouă,

gândul urcă-n coama minții,

crestele

le sparge-n șapte,

curg șuvoaiele-n cascadă,

rupe

sufletul în două…

Gânduri vin.

Gânduri se duc.

Fără noimă.

Gând de noapte .

Silvia Urlih 9.12.2014