Ninge
cu fulgi de
gânduri răzlețe,
se-adună în
noiane,
se
împreună-n doruri,
le strângem
între palme,
le strângem
cu blândețe,
le îmbrăcăm
în aripi
să-nvețe albe
zboruri.
Ninge în noi
cu visuri de
zăpadă,
sclipirea lor
ne însenină
visările-n speranță,
nămeții de
pe suflet
i-aruncă
ca pe-o nadă,
un vis,
un singur
vis
să mai
rămână în instanță.
Visul din
vis
să fie
judecat
de îngeri și
călăi,
să fie pus
la zid,
să se
arunce-n el cu suliți
și cu flori,
să ardă-n
foc neclarul,
să spumege-n
văpăi,
rămână viu
doar visul
scăldat
în
sărbători.
Silvia Urlih 16.12.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu