MI-E DOR, MĂ DOARE, DAR AȘTEPT - Silvia Urlih

Mi-e dor de mine

și de noi,

mi-e dor de marea ta albastră,

mă doare soarele când plânge și luna când nu mă mai vede,

mă dor nisipurile verii

când rătăcești desculț prin timp,

mă dor pășirile-ți ascunse,

mi-e dor, mă doare, dar aștept.

Mă doare răsăritul iernii,

mă dor zăpezile-n topire,

mi-e dor de ziua încrustată

în poleieli de brad albastru,

mă doare ploaia

când se-apleacă peste pădurile din mine,

mă dor baladele uitate,

mi-e dor, mă doare, dar aștept.

Mi-e dor de nopțile în care

am ațipit sub valul mării,

mi-e dor de lebăda rămasă

pe țărm de soare sub umbrar,

mă dor durerile ascunse, mă dor tăcerile din tine,

mă doare dorul de plutire,

mă dor aripile din mine,

mi-e dor, mă doare, dar aștept.

Silvia Urlih 09.12.2014