Dezleagă-mă iubire
de ploaie
și de vânt,
adună praful iernii
de pe colina frunții,
știu că iubirea ta
e-n mine
legământ,
copilul meu și-al tău
se roagă
iară minții.
Dezleagă-mă
de stâlpul ce alții
l-au plantat,
rămâi la mine-n suflet,
nu rătăci pe-afară,
hai să cântăm balada
așa
cum am cântat,
hai să clădim castelul ce alții
îl surpară.
Dezleagă-mi inima ,
iubire,
n-o ține-n colivie,
mie îmi este bine,
dar,
inima mea plânge,
vrea aer să respire,
vrea iar,
din nou să știe,
să știe iar fiorul
cum se strecoară-n sânge.
Dezleagă-mă de mine,
de mintea-ntunecată,
croiește-mi iară aripi,
să zbor spre-naltul cer,
vreau pace,
vreau iubire,
nu-mi place-ngenuncheată,
vreau să iubesc,
iubire…
este prea mult ce-ți cer ?!
Silvia Urlih - 30.11.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu