Am dat atâtea bătălii
și multe lănci cu pieptu-am apărat,
rănită,
bandajată,
războinic am rămas,
pieptul mi-a plâns,
cu sufletul ades m-am duelat,
iar orele…
cu orele m-am întrecut ,
să nu fiu
de pripas.
Am fost rănită,
poate voi mai fi,
dar știu încă să lupt,
în pieptul meu pădurile trăiesc,
încă sunt vii,
ați smuls și flori
și crengi,
dar seva nu s-a rupt,
din ea pădurile se-nfruptă,
și nu vor fi
pustii.
Fără de lupi,
pădurea mea e părăsită,
e moartă,
e uscată ,
fără războaie
aş fi inertă, aș fi fără suflare,
fără de rădăcini
aș fi
grădină neudată,
fără de mine și de ramul meu
n-aș fi
învingătoare.
Silvia Urlih 19.12.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu