Pe umărul
stâng,
mi-a crescut
o inimă
cu pliu,
pe umărul
drept,
mi-a crescut
o floare
nisipie,
în palma
stângă
mi-a crescut
un cui ..
e încă viu,
prin palma
dreaptă
curg râuri
cu apă sângerie.
Prin pliul
inimii se scurg spre oameni,
munți,
munți fără stânci,
cu pietre dantelate,
din cuiul
încă viu,
alunecă spre
lume…
punți,
leg punțile-ntre
ele
și le pictez
icoane
ne-nrămate.
Pe umărul
meu stâng,
plânge o
salcie
pletoasă,
pe umărul
meu drept,
cântă în
taină
o vioară,
umerii mei,
duc tronul
iernii ce vine nemiloasă,
umerii mei ,
palmele
mele,
un cui,
o viață,
o povară.
Silvia Urlih 15.12.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu