Pe fâșii ce-am rupt din suflet,
coală pentru scris,
coală pentru scris,
s-au prelins
ca lacrima
amintiri tivite,
inima
mi-a dat cerneala,
sufletul mi-a zis,
șiruri au pornit la vale
cuvinte cioplite.
Le-a trezit gândul
la viaţă,
le-a vărsat
în pagini ,
le-a fărâmițat pe rând,
le-a îngrămădit ,
le-a făcut mănunchi de flori,
le-a scris în imagini,
în tablouri înrămate
le-a adăpostit.
M-am întors puțin în timp
să-mi adun
cuvântul,
i-am făcut lăcaș în gând,
gândul
să-l strunesc,
i-am săpat în mine groapă,
mi-am strivit pământul,
l-am legat cu lanț de suflet,
dar…nu-l stăpânesc.
Silvia Urlih 19.12.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu