Nu blestem,
că n-o știu face
și
mi-e teamă de divin,
însă
ție îți doresc
să te-mpiedici de iubire,
îți doresc
s-o ții în brațe,
să nu știi ce e suspin,
să nu simți cum depărtarea rupe
lanțul în tăcere.
Nu blestem,
că se întoarce,
se întoarce și lovește,
însă
ție îți doresc
să te-mbraci în fericire,
îți doresc
să știi ce-i mersul lângă cea
ce te iubește,
să nu știi ce este plânsul
când
iubești a ta iubire.
Nu blestem,
că mi-este teamă
că divinul m-o uita,
însă
ție iți doresc
să adormi pe pieptul ei,
îți doresc
să guști savoarea celei
ce te-o săruta,
să nu știi
ce e
nesomnul ,
vinul dulce
să îl bei.
Nu blestem,
că e păcat,
iar păcatul
nu îl vreau,
însă
ție îți doresc
să iubești, să fii iubit,
îți doresc
zile cu soare, soarele
pe tot ți-l dau,
să nu simți ce e tristețea
nopților din asfințit.
Silvia Urlih 07.12.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu