Când îți
plânge ceru-n tine,
când cu
nori
te
războiești,
când cu
muntele te lupți
și-n
câmpie
te
ascunzi,
când
pădurea te apasă
și-n
izvoare te croiești,
nu lăsa
tristețile
să
te-nece,
să
te-afunzi.
Când în
frunze te îmbraci
să-ți
pitești
florile-n
ramuri,
când
mirosul iernilor
te-amețește
și te-mbată,
când
culorile din rai
te aruncă
înspre
maluri,
nu lăsa
ca
supărarea
să
te-mbrace-n stea sculptată.
Când în
lacrime te speli
ca să-ți
speli
uitările,
când
săgeți te săgetează
cu săgeți
ce-ți ard
în piept,
ia-ți cu
tine-ntinerirea,
urmează-ți
cărările,
ia-ți cu
tine-ngenunchierea
și învață
să stai
drept.
Silvia Urlih 21.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu