CE-I ACEEA FERICIRE ?! - Silvia Urlih

Într-o noapte,

verde toată de nesomn și nedormit,

la fereastră

se aude zgomot fin

de ciocănire.

Mă trezesc surprinsă tare:

Cine ești, de ce-ai venit?

-Am venit în astă noapte ca să-ți spun :

Ești Fericire.

-Fericire ??

îi spun eu celui ce-a bătut în geam,

eu sunt plină de iubire…

ce-i aceea fericire ?!

Cum să am ce îmi doream,

cum să am

ce ieri n-aveam,

cum să-mi simt inima plină de respect

și prețuire ?

-N-ai știut ce să-ți dorești,

n-ai știut cum să trăiești,

fericirea ți-a venit din iubirea

ce-ai avut,

ai știut să vezi în oameni,

oamenii să-i prețuiești,

unde-ai fost tu pentru tine,

unde-au fost

când ai căzut ?

-Unde-am fost ?

Am fost în mine,

n-am știut că-mi sunt dorință,

n-am știut că viața mea

e o carte necitită,

n-am știut că-mi pot fi eu,

îmi era cu neputință

să mă văd în clipa mea,

doar o clipă, fericită.

-Am venit să-ți dau o stea,

stea ce îți va fi lumină,

mergi cu ea pe drumul tău,

eu te-aștept,

sunt la răscruce,

nu-i târziu să fii copil,

nu-i târziu să-ți fii hodină,

soarta ta ți-e scrisă-n carte,

fericirea, ți-e pe cruce.

-Mulțumesc !

îi spun în somn solului ce-i la fereastră,

am visat,

sau visul meu e trăirea ce-am dorit.

-Nu visezi copil meu,

tu-mi ești pasărea măiastră,

ești dorință,

sacrificiu,

tu-mi ești viața ce-ai trăit.

Silvia Urlih 16.04.2018