Aș vrea
să-ți dau seninul
din clipa de tăcere,
aș vrea
să-mi dai un strop
din mirul vindecării,
aș vrea
să împărțim iubirea
ce azi
ne e părere,
aș vrea
să ne iertăm
la Poarta-ngenuncherii.
Aș vrea
ca din troiene
înmănuncheate-n gânduri,
s-alegi
doar gândul dulce
ce-ți cântă-a sărutare,
aș vrea
să-mi vindeci rănile
ce încă
plouă-n râuri,
să mă clădești o rază
ce urcă
înspre soare.
Aș vrea
să alungi
iarna
ce-n mine viscolește,
să îmi aduci în suflet
grădină-nmiresmată,
aș vrea
să-mi spui
că ploaia
ce-n lacrimi șiroiește,
nu îmi va fi iar
cruce
în sticlă înrămată.
Silvia Urlih 02.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu