Sunt cei desculţi,
doar
ghemotoace,
ce om
s-ar vrea,
întreg
cu suflet,
dar sunt bucăţi de ne-mpliniri,
dar sunt bucăţi de ne-mpliniri,
sunt
morți
cu
suflete zdrobite,
îşi oblojesc în talpă rana
îşi oblojesc în talpă rana
cu șanțuri
de pământ în plânset,
își sunt
tăceri
și
nevorbiri,
își
sunt în cruci rugi nerostite.
Întoarce-ți
Doamne
gândul
Tău
spre
vinovații fără vină,
întoarce-ți
Doamne lacrima
și
spală-i
de
oftări în taină,
nu îi
uita-n uitarea lor,
nu-i transforma
iar în
ruină,
primește-i
în grădina Ta
și
dă-le lor
o altă
haină.
Întoarce-ți
Doamne iar privirea
spre
cei ce n-au habar
de Tine,
învață-i
să se prețuiască
și nu-i
lăsa
să
moară-n glod,
Tu,
Doamne-al
meu,
știu
că-i iubești și că le vrei binele-n bine,
nu îi
lăsa Doamne al meu
să-și
cânte-n taină-al lor
prohod.
Silvia Urlih 21.04.2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu