VINOVAT FĂRĂ VINĂ - Silvia Urlih

Când am căzut

și mi-am rănit

genunchii,

m-am ridicat,

m-am oblojit și

sânge n-a mai curs,

când m-am împiedicat

și-n palmă

mi-am văzut rănirea,

n-am spus nimic,

m-am curățat de spini

și-n viață iar m-am dus.

Când al meu drag

mi-a-nsângerat cu vorbe grele

sufletul,

rău m-a durut

și-am plâns

pân-am murit,

nu m-am mai ridicat o vreme,

am sărutat pământul,

dar

iar mi-am spus :

ridică-te,

zboară spre infinit.

Când

sânge-a picurat

din sufletu-mi

rănit,

când vinovat-am fost

fără de nici o vină,

mi-am căutat un colț de cer

să fiu

de negăsit,

și…

m-am rugat…

să nu-mi mai fiu străină.

Silvia Urlih 29.04.2018