UMILIȚI DE UMILINȚE - Silvia Urlih

Pe covoare de țărână

pășesc pasi

în umilință,

își duc crucea în spinare

fără lacrimi,

făr’ durere,

nu au visuri,

n-au credință,

n-au în viața lor dorință,

își duc soarta în genunchi,

își duc

zilele-n tăcere .

Pe culoaru-ntunecat

nu-i lumină,

nici durere,

trupuri goale de suflare

nu-și simt sufletul

cum plânge,

își duc traiul fără crez,

morți sunt,

însă-s în picioare,

haina ce îmbracă golul

e prea largă,

sau îi strânge.

Umiliți de umilințe

n-au curaj

să-și strige vrerea,

se târăsc fără speranță,

nu văd razele de soare,

stau chircite-n trupuri goale

suflete

ce-și vor averea,

vor

averea ce-au primit-o

la născarea din

născare.

Silvia Urlih 03.04.2018