SĂ NU URĂȘTI ! - Silvia Urlih

Și tunete și fulgere

îți trec

prin mintea-ntunecată,

ai vrea ca răzbunarea să ardă trup și…

tot,

ai vrea

durerea ta s-adoarmă,

s-o știi de tot plecată,

ai vrea

să nu cunoști cuvântul

„de-ajuns, eu nu mai pot”.

Simți

că durerea-ți sapă prin trup

și prin gândire,

simți

că ai vrea să pleci,

să nu mai știi

nimic,

dezamăgirea doare,

sufletul ți-e-n rănire,

ai vrea să nu mai știi,

ai vrea să fii din nou

copilul ăla mic.

Să nu urăști pe nimeni, căci rău-i răsplătit,

să nu trăiești în viață cu viața-n neiertare,

să nu urăști, mai ai un singur pas spre amurgit,

iar răzbunarea, o vei plăti cu moarte în uitare.

A urâ-urâre,

a iubi- iubire,

a ierta-iertare,

a te răzbuna-prostie,

a înțelege-înțelepciune.

O frunză veștedă nu urăște frunza care rămâne verde pe ram. O iubește și o divinizează pentru dorința și puterea ei de a rămâne…verde.

Silvia Urlih - 16.04.2018