CUM O FI SĂ SIMȚI - Silvia Urlih

Cum o fi

să simți pe cruce,

răstignirea

și-apoi spinii,

cum o fi să simți

cum trupul plânge

plin de răni arzânde,

cum o fi să știi

că moartea

e aproape și te-așteaptă,

dar,

te-așteaptă ca o zână,

cu ofrande tremurânde.

Cum o fi să îți simți

trupul

cum se sparge în durere,

cum o fi

să nu mai știi

de ești viu

sau ai murit,

cum o fi să știi

că-n clipă

vei fi lacrimă-n tăcere,

că-n secunda ce urmează

vei vedea ce ai trăit.

Cum o fi

să simți în palme

cuiele

cum te alintă,

sângele

cum șiroiește

dar să-ți simți trupul ușor,

cum o fi ca-n tălpi

să-ți ardă melodia

care-ți cântă,

care-ți cântă a alean,

care-ți cânt-a dor

cu dor.

Cum o fi

să-ți fii copac,

iar din cruce

să-ți faci floare,

frunzele

să te-ocrotească,

să-ți fii umbra din destin,

cum o fi

să-ți fii lumină

de lumină-aducătoare,

cum ar fi

să îți fii mustul

care nu-ți va fi venin.

Silvia Urlih 07.04.2018