VINO DE-ȚI IA LUMINA - Silvia Urlih

Vino de-ți ia lumina,

căci trupul,

deși mort,

trăiește peste veacuri

cu veacul

împreună,

vino de-ți ia lumina,

căci sufletul

mi-l port,

o dată

și-înc-o dată

în veșnică cunună.

Vino de te hrănește

din sufletu-mi

ce-i viu,

sunt viu,

nu am murit,

ți-am spus asta cândva,

vino de-ți ia lumina,

căci

încă nu-i târziu,

să te trezești din moarte

și să trăiești…

cumva…

Vino de-ți ia lumina

din „moartea”

ce îmi este,

o „moarte” ce-am trăit

ca să te izbăvesc,

viața

mi-a fost frumoasă,

iar moartea

o poveste,

poveste ce-am știut-o,

știam

c-o să trăiesc.

Vino de-ți ia lumina,

lumină

să îți fiu,

deschide-ți sufletul

să-ți fiu soartă

în soartă,

vino copilul meu,

căci Eu de ani te știu,

îți știu greșeala vieții,

dar,

Tatăl,

iar te iartă.

Silvia Urlih 06.04.2018