SINGURĂTATEA DOARE - Silvia Urlih

Pe o plajă-nsingurată,

pe nisipul

arămiu,

pașii lor

își urmăresc,

urmele,

rămase-n urmă,

se privesc întrebător

dacă nu ar fi târziu,

să își ia urmele-n brațe

și să urce-n zbor

pe lună.

Pe o plajă anonimă,

anonimii fără vieți,

se îmbrățișează-n gând

și-și doresc

să-și fie soare,

se privesc,

se regăsesc

și-și doresc ca-n dimineți,

să își fie soartă-n

soartă,

căci,

singurătatea-i doare.

Pe o plajă fără nume,

anonimii-și scriu

sortirea,

pașii lor se împreună

într-o singură

cărare,

se privesc,

se-mbrățișează

și își jură-n veci iubirea,

o iubire cam târzie,

dar…

e scrisă în scrisoare.

Silvia Urlih 20.04.2017